Miscarea de rezistenta anti-comunista

1. Miscarea Legionara

Miscarea Legionara (intitulata mai intai "Legiunea Arhangelului Mihail", iar apoi "Garda de Fier") in Romania a fost initiata de Corneliu Zelea Codreanu, condusa mai apoi de Ion Mota, Vasile Marin si Horia Sima. Miscarea Legionara a luat fiinta in anul 1927 in Basarabia, avand la inceput doar un caracter propagandistic. Dupa venirea la putere in Germania, in anul 1933, a national-socialistilor condusi de Adolf Hitler, Miscarea Legionara a inceput o intensa propaganda hitlerista, militand pentru o apropiere romano-germana, cu caracter vadit antisovietic. In anul 1935, Corneliu Zelea Codreanu infiinteaza Regiunile Legionare, numindu-l pe Horia Sima Sef al Regiunii a IX-a Banat. Mai pregnanta a fost activitatea legionara in fostul judet Severin, avandu-i ca lideri pe Nicolae Patrascu si Filon Verca (profesori la Liceul "Traian Doda" din Caransebes), ajutati de o serie de intelectuali si oameni din cele mai diferite profesii. Dupa instaurarea dictaturii carliste si arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu în 1938, se constituie un grup de organizare si coordonare a activitatii legionare, grup din care fac parte: Ion Belgea, Radu Mironovici, Iordache Nicoara, Horia Sima si Ion Antoniu. La 16 Iunie 1938, are loc reorganizarea Comandamentului de Conducere a Miscarii Legionare, iar Horia Sima primeste însarcinarea de refacere imediata a organizatiilor legionare din tara, intrate în clandestinitate si adapostirea legionarilor scapati de arestare, aflati sub urmarirea agentilor sigurantei carliste. La 30 noiembrie 1938 este asasinat Corneliu Zelea Codreanu si alti 13 legionari de frunte. Tot mai multi legionari, simtindu-se în pericol de a fi arestati, se refugiaza în Germania. Horia Sima se refugiaza la Berlin. Aici are loc organizarea Comandamentului Legionar din Berlin: Ion Dumitrescu-Borsa, Ion Victor Vojen, Victor Silaghi, Horia Sima, Alexandru Constant si Constantin Papanace. Horia Sima este însarcinat cu legaturile cu tara. La 15 august 1939 pleaca în misiune spre tara, reluand legaturile cu organizatiile legionare. La 26 octombrie, se reintoarce în Germania. In ianuarie 1940, conducerea Grupului Berlin este trecuta lui Horia Sima si Constantin Papanace. La 5 mai 1940, trece din nou în mod clandestin frontiera iugoslava împreuna cu un grup de legionari. Arestat în satul Clopodia, dupa trecerea frontierei române la 19 mai, este trimis sub o paza severa la Bucuresti. La 14 iunie 1940, dupa numeroase anchete in prezenta gen. Bengliu, a ministrului de interne Ghelmegeanu si a sefului Sigurantei, Nicki Stefanescu, este eliberat. Este momentul cand începe organizarea rasturnarii dictaturii regale, culminand prin revolutia legionara din 3-6 septembrie 1940 si alungarea regelui Carol al II-lea. de la conducerea tarii. La 6 septembrie 1940 are loc intrunirea Forului Legionar care, prin cuvantul lui Corneliu Georgescu (unul dintre fondatorii Miscarii), ii incredinteaza conducerea Legiunii. La 14 septembrie 1940, lua fiinta Statul National Legionar Roman. Horia Sima este vice-presedinte al Consiliului de Ministri. La 21-23 ianuarie 1941, are loc lovitura de stat a Generalului Ion Antonescu impotriva Legiunii, sprijinit de armatele germane stationate în tara. Se porneste o noua represiune impotriva camasilor verzi. Mii de legionari sunt arestati, altii, dupa un proces scurt, executati. Nevoit inca odata sa se refugieze în Germania, alaturi de alti conducatori legionari, sunt internati in lagare: Rostock, Buchenwald, Dachau. Dupa 23 august 1944 este chemat de Hitler pentru organizarea rezistentei romanesti contra inaintarii sovietice. Horia Sima organizeaza un guvern in exil la Viena si o Armata Nationala care va numara 12.000 de voluntari. Sprijiniti de nemti, in 1944, in Banat sunt parasutate cateva grupuri de legionari si armament, unde incep sa se organizeze.

In timpul guvernarii legionare a lui Horia Sima la Bucuresti, in Luncavita preia conducerea organizatia "Fratii de Cruce" avandu-l in frunte pe Serbescu Chirila, care in anul 1940 devine Primar al comunei . Organizatia "Fratii de Cruce" a avut in satul Luncavita numai 13 membri. Dupa alungarea legionarilor de la putere a fost desfiintata si organizatia "Fratii de Cruce" din Luncavita.

2. Miscarea anti-comunista

Dupa preluarea puterii de stat de catre comunisti, in 1946, sub conducerea lui Dr. Petru Groza a inceput sa se contureze tot mai mult miscarea de rezistenta, sustinuta in mare parte si de grupuri taraniste si liberale. Guvernul comunist a propus conducerii Miscarii Legionare un acord prin care se cerea predarea de armament in schimbul eliberarii tuturor legionarilor (multi inchisi de pe vremea lui Carol al II-lea si a Maresalului Antonescu), repatrierea in stare de libertate a celor deportati in URSS si oprirea deportarii celor peste 15.000 de legionari ce urmau sa fie dusi in Rusia. Cativa din legionarii inchisi au fost lasati in libertate, iar legionarii au predat numai o parte din armamentul pe care-l detineau. Deci acordul nu a fost finalizat in totalitate, miscarea de rezistenta legionara luand totusi un caracter mai slab. Dupa arestarile taranistilor si procesulu lui Maniu in 1947, a venit iarasi randul arestarilor legionare. Arestarea lui Filon Verca in 1947 si reusita lui tentativa de evadare din inchisoare, conduce la reorganizarea miscarii de rezistenta legionare. Filon Verca se hotareste a pleca iarasi in strainatate, la Viena, unde cu sprijinul Occidentului sa organizeze alte actiuni de rasturnare a guvernului comunist. Spiru Blanaru, originar din zona Rimnicu Sarat si fost avocat in Caransebes, pleaca in munti, unde incepe activitatea de rezistenta anti-comunista. Grupul sau, alcatuit in cea mai mare parte din legionari, a dat cele mai inversunate lupte cu Securitatea. Colonelul Ioan Uta, fost prefect de Severin si presedintele Organizatiei National Taraniste, comandant al Regimentului 17 de infanterie din Lugoj a avut intuitia de a inarma taranistii inca din 1945-1946, iar organizatiile inarmate de la Domasnea, Rusca Teregova, Cornereva, etc erau inarmate din initiativa si cu sprijinul sau direct. Si el luase calea codrului imediat dupa inceperea arestarilor taranistilor, devenind unul dintre cei mai de temut adversari ai comunistilor. Luptatorii anticomunisti, destul de numerosi, au fost raspanditi in toata tara, fiind sprijiniti indeaproape de un numar mare de locuitori ai satelor si oraselor. Fiecare grup de luptatori detinea un areal situat in jurul locului de obarsie, acolo unde partizanii aveau oamenii de incredere si rudele, care-i aprovizionau cu mancare, arme, munitie si informatiile de care aveau nevoie.

Din Luncavita s-au alaturat rezistentei anti-comuniste urmatorii:

Erimescu Pantelimon (Pantalica Sarbescu) - mort in data de 8 Februarie 1949 pe dealurile Breazovei, langa Borlovenii Noi.

Vladescu Mircea (Mircea Cocora) - ranit in data de 8 Februarie 1949 pe dealurile Breazovei si arestat de Securitate. A murit in inchisoare, familia pierzandu-i urmele.

Caraibot Ion (Ion Ciovica) - mort in 1952.

3. Bibliografie

Ion Hurtupan -"Rezistenta armata in Caras Severin" - Editura Timpul, Resita

Miodrag Milin -"Rezistenta anticomunista din muntii Banatului" - Editura Marineasa, Timisoara